Poezii despre Dragoste:

Oare acea tulburătoare presimțire...
numai pe mine să mă fi-ncercat,
captivă în întâia noastră amintire
rămasă din trecutu-ndepărtat?

Ce simt pentru tine?
Sunt vrăjit de înfăţişarea ta
Mă atrage perfecţiunea ta
Chipul şi trupul tău fragil

- Se-aprind pe strada veche felinare
Cu franjuri roşii, cu mănuşi de gală,
Şi lustruiesc zâmbind câte-o petală
Din minijupa unei trecătoare

- dospesc în inimă pâinea înălțării -


din cauza ta iubite fonemele mi se-adună vrafuri în piele

Spre ceruri ai întins a ta plecare
în brațe nu mai pot să mi te țiu,
Atrofiate sunt de nemișcare
Le voi tăia la osul sângeriu.

Și în vremuri tulburi ca acestea Dumneavoastră
Doamnă circulați cu frumusețea la vedere
Nici îngerul de serviciu nu vă mai oprește
la intersecție Treceți peste orice culoare

- Nu ştiu de ce mi-e sete de dumbravă,
De flori ce-mi amintesc parfumul tău
Când mă gândesc la martie, o lavă
Simt că-mi pătrunde-n sânge, doare rău

E-atâta primăvară-n noi,
Au înflorit salcâmii iară
Și un trifoi cu patru foi
A scos timid obrazu-afară.

Îmi place așa de mult să te văd,
Să te simt în brațe radioasă;
Cu plete alintate și buze-prăpăd
Tu ești doamna mea frumoasă.

- E tot mai frig şi iarna parcă doare,
O simt cum mă înţeapă în călcâi
Şi-n inimă, când ploaie, când ninsoare,
Că nu-mi găsesc în casă căpătâi.