Poezii despre Dragoste:

Sunt dependentă
De marea din ochii tăi,
Mai vreau , din liniştea
Şi dorul sufletului tău

- Pe marginea unui surâs aprins
De flacăra poemelor de iarnă,
Când primăvara-ncepe să aștearnă
Petale de magnolii prin cuprins,

Am ancorat peste limanul păcii la voievodul răzvrătirii

Să sparg talazurile urii, să îngrop securea răzbunării.

M-am vindecat de tine, degeaba mă mai cauți,
Căci rănile din suflet mi s-au închis, pe rând!
În inima-mi, vulcanul azi nu mai clocotește,
Nu mai simt munți de lavă, doar resturi fumegând.

- Mai depăn azi câte-un poem în palmă
Și-mi amintesc de nopțile de mai
Când ne-ascundeam să ne iubim sub talmă
Iar înspre zori te imploram să stai

MITUL OGLINZII


Iubitul meu, dacă ți-e dor de mine

Străbătută de iubire, cum e cerul de lumină

A trimis gândul drag ghirlandelor de stele

Am venit să-ţi sădesc
Grădini de vise în suflet,
Am venit să-ţi brăzdez
Buzele cu pasiunea mea,

- Eşti drogul meu de fiecare zi
O supradoză nu mi-ar fi letală,
Ci dimpotrivă, poate m-ar trezi
Din letargia mea colocvială.

În zori de zi, când boabele de rouă
Se joacă printre firele de iarbă,
Întind cu drag palmele amândouă
(Ce se răsfață-n frunze de rubarbă