Poezii despre Dragoste:

pe străzi cu tălpile mute
copii îmbrăcați în blestem
mângâie ploaia
din visurile lor halucinogene

Tu mă priveşti, iubito ,
cum adun flăcări sterpe
din steaua polară
trist şi singur

În care univers te-ai rătăcit,
Pe care colț de lume te-ai ascuns ?
Aș vrea în rune să ne fi iubit
Nu ziduri să-nălțăm, de nepătruns

Te-am invitat să fii al meu tezaur
Și n-am făcut-o, dragă, în mod deschis,
Dar am trimis cu frunzele de laur
o dulce adiere către-un vis.

*amintirea – algebră planetară*


nu te-ai mai împărtășit de mult părinte

Eşti dincolo de timp, 
Eşti dincolo de spaţiu, 
Mult dincolo de cuvinte, 
Gânduri şi chiar vise, 

- În noapte stelele plutesc
Și râd spre marea de opal,
Eu stau de veghe, te doresc,
În jur nu este niciun mal.

Și ce mai fac?Pe-aici,mă lupt
Cu amintirea de-altădată
A unui om,ce sincer,l-am crezut
A fi - o fată minunată!

De ar avea aripi iubirea
pe nori am fi, iubito, numai noi,
doar tu si eu, la mijloc fericirea
si un altar zidit de amândoi.

O singură-ntrebare

Secatu-mi-a privirea de când tot cată-n zări
Și buzele-s crăpate rostind fără-ncetare,