Poezii despre Dragoste:

Ca într-o acuarelă pe o pânză,
Ți-am așternut sufletul pe o frunză.
Un vals de Strauss a ridicat-o-n vânt
Cu o privire, zborul i l-ai frânt

- Analitic vorbind pot să-ţi spun că ne-am fost
Cineva, undeva, o schimbare de sens,
Analitic vorbind ne-am ştiut pe de rost
Ca şi cum ne-am trăit într-o moarte intens

Falduri de Etern

Acum nu sunt pe-aproape, de parcă nu m-aş şti…
Însăilez memorii prin pajişti cu secunde,

Mi-e sete de al tău te iubesc,
ce întârzie să vină în goana vântului turbat,
de tăcerea fără rost a sufletului chinuit de paşii tăi
pierduţi în noaptea deznădejdii.

pe străzi cu tălpile mute
copii îmbrăcați în blestem
mângâie ploaia
din visurile lor halucinogene

Tu mă priveşti, iubito ,
cum adun flăcări sterpe
din steaua polară
trist şi singur

În care univers te-ai rătăcit,
Pe care colț de lume te-ai ascuns ?
Aș vrea în rune să ne fi iubit
Nu ziduri să-nălțăm, de nepătruns

Te-am invitat să fii al meu tezaur
Și n-am făcut-o, dragă, în mod deschis,
Dar am trimis cu frunzele de laur
o dulce adiere către-un vis.

*amintirea – algebră planetară*


nu te-ai mai împărtășit de mult părinte

Eşti dincolo de timp, 
Eşti dincolo de spaţiu, 
Mult dincolo de cuvinte, 
Gânduri şi chiar vise,