Poezii despre Dragoste:

- Nevoia de-a crede-n miracolul veşnic
Mă-mpinge să strig către cer când mi-e dor,
Să-mi fac mâna boltă şi inimă sfeşnic,
Iar sufletul meu sub picioare covor

i se părea că tot ce vede în jurul său
e o câmpie a dragostei, precum mărgăritarele i se păreau
dulci cântări elegiace
aduse unei tinere femei, o tânără adolescentă

- Iar m-am plimbat prin vise ne-ncepute
Cu paşi mărunţi să nu strivesc vreo stea
Şi-am regăsit aleile pierdute
Dintr-o poveste ce mă căuta.

“Trebuie să-ţi descoperi visul,
apoi drumul într-acolo devine uşor.”
Herman Hesse

LIBRĂRIILE ASTRALE

E-o liniște acută-n atmosferă,
O muzică ți-ajunge la ureche,

în succesiunea lor nebună
clipele s-au oprit să-ţi bată piroane în tâmple

speram să-ţi spună măcar

Ca un zeţar, e-nveşmântat copacul,
Ce-şi are-un idol, înflorit demult,
Coroana teiului, c-un suculent oracol,
Vesteşte,-al florilor de tei, tumult.

O să mă uiţi...
pe cumpăna oglinzii
întinsă-n catafalc
sub ochi de gheaţă,

- Ne-am petrecut o clipă pe-aleile-nserării
Cu paşi mărunţi, iubite, când cinici, când distanţi,
Am rătăcit degrabă penumbrele răbdării
Şi-am învăţat cu timpul că suntem ignoranţi.

- Mi-e dor de mine în absenţa ta,
Dar mi-am legat de paşii înserării
Un ultim vers c-un şal de catifea...
Tu să-l aştepţi pe un peron al gării