Poezii despre Dragoste:

Sub dalbe florile de prun...

Alerg prin roua dimineții
Strivind sub tălpi verdele crud

- Un vânt sălbatec dinspre miazăzi
Aleargă frunzele pe bulevard,
Sunt dezbrăcate, colorate-n gri,
Dar cred în primăvară, în hazard.

E prea devreme, astăzi, să te strig,
Biet călător prin sufletu-mi apatic,
Ți-e mersul obosit, ne-ndemânatic,
Prin universul unde-i tot mai frig.

Te slobod uitare pe-un hrisov de tăcere
prin slove de lut să te scurme pârâuri
să-ţi soarbă nisipul de pe chipul ce-ţi piere
pe iederi de vânt să te legeni desfrâuri.

- Am potcovit un vis la umbra sorţii
Şi l-am legat cu versuri de-o răchită,
Brodez cu nuferi albi oglinda porţii
Prin care trece luna despletită.

- Nu-mi pasă de nimic, valsez prin ploi
Sub geamul inimii deschis şi gândul
Mă poartă ani-lumină înapoi...
Cândva ne va veni şi nouă rândul

Vai!

Mică simte lumea mare
Cel poartă-n suflet dor

ACEASTĂ VIAŢĂ

Această viaţă a trecut în van
Cu amintiri de mintea mea scornite

„Frunzele sunt verbe care conjugă anotimpurile.”
Gretel Ehrlich

- Călătorind prin lumea aerobă

nici nu ştiu dacă erai tu acolo
pe malul unui râu unde o ploaie cu stele
se lăsa în jos, pe valurile unei mări dezvirginată
de privirile îndrăgostiţilor ce-au poposit acolo