Poezii despre Dragoste:

RAZĂ DE LUMINĂ

Tu porţi pe frunte scumpă diademă
A frumuseţii fără de sfârşit.

- Nu căuta în lutul cărnii mele
Răspunsuri la-ntrebări ce n-au răspuns,
Sub fildeşul acesta, noaptea, iele
Dansează pe jăratic. E de-ajuns

- Am să-ți trimit spre seară în solie
Un vers de-amor și nu un surogat,
În inimă să-l ții fără chirie
Chiar dacă are părul grizonat.

Atât de mult îmi placi,
că am uitat de mine;
nici nu mai ştiu ce fac,
voi muri, de-atâta bine.

„Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu

privirile ei ce se împrăştiau în fiecare colţ al lumii
făcând din fiecare floare o întreagă floră pentru un munte
ce nu a gustat din mireasma unei flori adolescente
şi din firul de iarbă călcat nepăsător de fiecare călător

- Ne-am fi pierdut la primul colţ de stradă
De n-am fi fost cu dor încătuşaţi,
Când viaţa închidea o acoladă
Noi traversam hazardul. Doi soldați

Mireasa mea, în astă noapte, când vom gusta din poamele iubirii,
«Amor, amor» rosti-vor șoapte, toţi îngerii ce-s martori …fericirii.

Tinerețe, haine strâmte
strângi în brațe ani, nu minte,
horele le prinzi pe brațe
câmpu-l strângi pe sub cojoace,

- Nu caut scuze, nici pretext,
Să-mi motiveze permanent
Păcatul care în context
E cel mai sigur argument