Poezii despre Dragoste:

“Iubirile cele mai mari sunt tocmai cele de care te îndoieşti mai mult.”
Mihail Drumeş

- E noaptea neagră ca un bol cu smoală

Am polul sud legat

Nu pot să plec... oricât am încercat
Am polul sud legat etern de tine!

Priveam împreună un apus de soare spectaculos.
Uimitor, aș fi putut să jur că a luat foc cerul.
Umbra a înghiţit lumina într-un joc grandios.
După o noapte zorii zilei au voalat misterul.

Nu stiu cum este astazi prin al meu oras
Nu stiu daca mai ploua s-au de mai e frig!
Nu stiu nici daca dimineata-n zori pe crinii albi mai este roua
Si nici nu stiu daca mai auzi de-as vrea iar sa te strig!

- Nu știu dacă mai plouă prin Dumbravă
Sau dacă ochii tăi lucesc pe lac,
Dar mi se pare c-a trecut un veac
De când am fost și inima bolnavă

Stejar singuratic, loc de pace creatoare,
Adăpost pentru cuget liber și poeme.
Dezmierdat de parfumul florilor sălbatice
Eram mai mulțumit decât un rege.

- Nu crezi că e momentul cel mai bun
Să ne urcăm în primul tren de noapte
Și să oprim, iubito, la Neptun,
Să ne-aruncăm în valuri pe la șapte?

Când pe cerul plin de stele,luna plină a răsărit ,
Tu m-aștepți lângă izvor și îmi spui :bine-ai venit!
Mă temeam că-i prea lumina și asta seară nu mai vii,
Findca ochiii-s ațintiți ,pe noi doi așa cum știi.

De aș urca pe trepte de lumină
corola unui dor să o găsesc,
vei înțelege tot ce mă animă,
că urc spre cer de-un “ieri” să mă feresc?

Un tanar si o doamna

Merg incet,se tin de mana si isi vorbesc cu mult drag,
Pe aleile cu flori si sub poale de castani,