Poezii despre Dragoste:

Trecea un om pe drum cărând petale
Cu cai de foc și bici sculptat în scrum,
purta pe brațe, raze de vestale,
și, umbra lor, era muiată-n fum.

- A mai trecut un an și mi-a fost bine,
Am adunat luceferi, mii, în palmă
(Să știi că treișpe-i norocos cu tine),
În paișpe se anunț-o iarnă calmă,

Am scris pe file de un alb imaculat
Cuvinte de iubire,caligrafiate
Sunt pentru tine si le-am incarcat
Cu sentimente complicate.

- Dacă vreodată dorul de mine
O să-ţi vorbească în limbi nevorbite
Cheamă-l aproape, spune-i: "străine,
Ce veşti mi-aduci?" şi ascultă-l, iubite!

Elogiu ființei iubite

Iubită ființă ai candorea
Petalelor în flori de Mai,

Copilă

Copilă, nu uita, poetul te iubește
apleacă-ți a ta frunte pe umărul lui stâng,

- Vezi tu, iubite,-acum că eşti departe,
Eu povestesc cu ploaia despre tine,
Indiferenţa cerului ne-mparte
În două ţărmuri albe şi străine.

- Iubeşti atunci când porţi în ochi întregul cer cu stele,
Te simţi bogat doar navigând cu versul printre ele.
Iubeşti şi-atunci când ai trădat poemul şi cuvântul,
Dar chiar pierzând ai câştigat, e-al tău întreg pământul.

*licurici astral*


izvor

- A fost prea frig și vântul supărat
Ori a plouat prin vise dezvelite,
Eu te-am oprit din drum, ca un pirat,
Și-am ridicat din vorbe terfelite