Poezii despre Dragoste:

Stau împietrită-n ale tale braţe,
Ca mugur de măceş sălbăticit;
De glasul meu aproape-nmărmurit,
Las versul şubred şi asprit s-agaţe...

scriu uneori cu degetele încrucișate
să nu trădez marea vântul primăvara
și toate metaforele în care mi-ai îmbrăcat poezia
când am trecut pe la ușa ta

- Bărbatul pe care-l iubeam să fi fost
Un cer nisipiu sub deşertul arid
Din care-am plecat, undeva, fără rost
Urmând un blestem ca o-ntoarcere-n vid?

A FOST O VREME

A fost o vreme fericită când
Eu te iubeam în fiecare gând

uneori
privesc luciul lacului cu nuferi
ca pe-o sonată
în care lebăda albă

şi bunicul bunicului meu
nepotul nepoţilor mei nenăscuţi încă
mi-am trăit deja toate vieţile şi morţile toate mi le-am murit
am fost eu am fost tu am fost fiecare din voi unul câte unul

- Am prins acordul de vioară
Şi paşii tăi ce fug la mine-n piept,
Voi fi arcuş, seară de seară,
În simfonii pe care le recept.

- Aceste ierni atemporale
Care incert aştern zăpezi
Cu infinite zecimale,
Iubite, vino, să le vezi!

Ați inundat al lumii eșicher
cu apele murdare de păcate.
V-ați ridicat ca iedera spre cer
în valuri paupere-n demnitate.

nu poţi să fii decât ceea ce eşti,
dar întodeauna vei fi mai mult
decât poţi să crezi