Poezii despre Dragoste:

nelinişti şi linişti se auzeau în jurul meu
iar agonii-n ceraneala morţii dănţuiau în jur
un fel de carnaval ce pregătea actul final
privirea-mi era ţintă, mai moartă decât oricare alt zeu

„Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte și florile vieții tale
înfloresc singure. Nu un ciocan a făcut pietrele atât de perfecte, ci apa
cu dulceața sa, cu dansul și sunetul său.” Rabindranath Tagore

dacă tu ai fi un cuvânt şi din pura întâmplare
ai fi murit înecată în cerneala paginilor goale
te-aş fi rescris cu alte cuvinte inventate
şi-ai fi rămas singurul cuvânt din infernul lui Dante

imensitatea tuturor mărilor s-a adunat în ochii tăi
dragostea mea
dar turcoazul egeei
îl recunosc dintr-o mie de nelinişti

- Mă uit la ceas, se-apropie vacanța
Și mă gândesc la multe, care-au fost,
Ori împletesc în versuri lungi speranța
Că-mi voi găsi prin burgul tău un rost

Azi iubito-n păr ți-aș prinde
Flori de tei și aișor,
Iar când vraja te cuprinde
Te-aș răpi ușor, ușor

nu știu de unde să-ncep alfabetul
l-aș număra din doi în doi sau pe sărite
câte-o acoladă pentru fiecare silabă
s-o văd topindu-se-n cerul gurii

- Azi mă gândesc că vara-i prea fierbinte
Şi va topi în foc mistuitor
Prostiile ce-mi trec ades prin minte
Când te ating cu limba pe picior

La adăpostul munților vulcanici, într-o poiana vastă,
Se bucurau pirații de o regăsire emoțională.
Cu gesturi afectuoase femeile începeau odiseea.
În sufletul celui mai aprig luptător trăiește poezia.

- Bate în geam canicula, ești bine,
Ți-ai pus costumul colorat de baie?
Că vreau să ies, iubito,-n larg cu tine
Azi nu se-anunță niciun strop de ploaie.