Poezii despre Dragoste:

Urme de paşi pe zapada,
Doi câte doi pe acelaşi drum
Oameni ce se despart într-o iarna
Şi ce-a mai rămas din noi

„Tu ești pentru mine relația necesară.
Toți ceilalți sunt întâmplători” Jean-Paul Sartre

- M-aş fi minţit că pot învinge timpul,

Din două-n două coji de portocale,
Dinspre un vis cam șchiop și deșirat,
Răsar cuvinte-orfane de vocale,
Să-mbrățișeze timpu-n lung și-n lat.

Dacă fulgii cad grămadă peste sufletele noastre
Este pentru că zăpada în tăceri de albe astre
Strălucește–n noaptea iernii liniștită din sfârșitul
Vieții ce cunoaște-apusul și sărută infinitul…

- Luminile îmi colorează strada,
Iar brazii-nveșmântați în strai de gală
Cu ramurile verzi ating zăpada
Ori prind în palme fire de beteală.

Risipa...


Dorințele în crâng le zvârl de-a valma

Clipe se leagănă-ntre noi
se duc fiebinți și se-ntorc sloi
ba uneori se mai și sparg
cu cioburi mici ne trag în larg.

- Nu vreau să fiu greşit interpretată,
Deşi, mi-ar fi egal, indiferent,
Destul am fost de muţi consiliată,
Iar surzii şi-au făcut abonament

Dacă inimii
i-ar fi crescut flori
Ce primăvară!
Ar fi umblat desculţe necuvintele...

Ninge cum ningea odată
lerui-ler cu flori de măr
viscolește înflorind o fată
din pământ și pân-la cer