Poezii despre Dragoste:

Cât aș vrea să vii la mine
Printre ramuri de copaci,
Să fiu numai eu cu tine,
Eu să spun iar tu să taci.

- Pe stradă trec trăsuri medievale,
Au cai mascați, pe capră vizitii
Înconjurați de cavaleri în zale,
În urma lor o mare de copii.

- M-așez în lotus ca un zar pe tablă
Ce tinde să renască-n absolut
Și simt în pori acordul fin de nablă
Curgând încet fără anacolut.

- Desfac paltonul ceasului din turn
Și-l las s-alerge în costum pe stradă
Cu pași mărunți, ca într-un dans nocturn,
Să nu mai fiu pentru minut o pradă

„Dacă Dumnezeu nu s-ar fi odihnit duminica,
ar fi avut timp să termine lumea”
Gabriel Garcia Marquez

- Eu n-am visat iubiri piramidale,
Nici n-am abreviat vreun sentiment,
Cred în filozofii transcendentale
Pe care le plasez, subconştient,

- Am împărţit lumină şi-ntuneric,
Două extreme care s-au atras,
N-am calculat procentele numeric,
Pentru distanţe n-am avut compas.

poetei Liliana Trif

E primăvară-n iarna asta lungă,
Zăpezile lucesc a sărbătoare,

- Simt uneori că sunt numai o pradă,
Un cerb cu coarne lungi, bun de vânat,
Și când nu e sezon, o cruciadă
Pornește după mine,-s unicat.

Săruturi înfierbântate
Ne respiră dragostea,
Buzele înfometate
Nu vor locului să stea!