Poezii despre Dragoste:


  • Ninge în luna lui Marte

    - Uite cum ninge de parcă-i Crăciun,
    Sibiul se-mbracă în strai argintiu,
    Iarna mai are răbdare, tutun
    În pipa adâncă... Cât oare? Nu știu!


    « Ioan Grigoraș & Liliana Trif  »
  • De tandreţe

    Doamne mă dor toate poeziile

    Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers


    « Costel Zăgan »
  • Dezleagă-mă de vrajă

    „Te-ntreb: ce-ai vrea să ţii în mâini? Un măr sau un Soare?
    Ai vrea să ţii merele în mâini, iar Soarele să-l vezi pe cer.
    Altfel, te temi de el! Mi-aş vinde Soarele pentru un măr,
    numai ca să-l primeşti din mâinile mele!”


    « Liliana Trif & Ioan Grigoraș  »
  • Primăvara-i suplă și brunetă

    - Cu fulgii de zăpadă la taclale
    Stau iar chiar dacă au porniri letale,
    Mușcă din muguri, trupul meu, din glie
    Și-mi umple pana cu melancolie,


    « Ioan Grigoraș & Liliana Trif »
  • Unde-i primăvara mea?

    - Copacii torc sub pătura de nea,
    În geamul meu nu râde nicio floare,
    La meteo se-anunță doar ninsoare,
    Pe unde oare-i primăvara mea?


    « Ioan Grigoraș & Liliana Trif »
  • Pomadă pentru suflet

    - Ți-aș scrie-n așternut câte-o scrisoare,
    Când noaptea mă întreabă unde ești
    Și timpului o taxă de livrare
    I-aș achita de-ar crede în povești,


    « Ioan Grigoraș & Liliana Trif »
  • Dor de primăvară

    - Se-ntoarce iarăși iarna cu pași mărunți și iară
    În visul meu e soare și-atâta primăvară...
    Ce fantezie albă, ce nebunie pură,
    Sărutul unui deget apropiat de gură


    « Liliana Trif & Ioan Grigoraș »
  • "my heart will go on"

    tu nu erai în apele tale
    eu navigam în ape tulburi
    sub care icebergul creștea exponențial
    orb și liniștit


    « Liliana Trif & Ioan Grigoraș »
  • Cioc, cioc la poarta inimii tale

    - Azi m-am trezit zâmbind, nu-i o-ntâmplare,
    Ce căutai prin visul meu? Te-ascult…
    Mi-ai spus că ai venit pentru consult,
    Durerea ta nu sufer-amânare.


    « Liliana Trif & Ioan Grigoraș »
  • ...şi va fi dragoste

    stau pe genunchi şi-i spun lui Dumnezeu
    că o să plec
    respir sacadat
    uneori


    « teodor dume »