Poezii despre Dragoste:

Acestei frunze care eşti,
Plutind mereu prin toamna mea,
Iubirea ființei omeneşti

Întinde-ți mâna peste ape
Să o mai strâng,
Să o sărut,
Să-i simt parfumul și căldura,

- Un vis ciudat simt că-mi descalță noaptea
Și globurile de cristal se sparg
Ca stelele lovite de catarg,
La fel ca ieri și azi, în ziu-a șaptea,

- N-am fost regina nimănui, egală tuturora,
În palme sufletul ţi-am pus, pe tâmple aurora
Şi te-am visat atâtea vieţi că nu mă pot decide
În care te-am pierdut sau cum de m-au putut închide

zbor fără țintă
ca o lacrimă aurie
ca un strop din șampania sufletului tău
vărsată la cumpăna dintre ani

- Opt martie zâmbește din zăpadă
Cu ochii mari, parcă-s de ghiocel,
Mă uit atent și te găsesc în el,
Ai trupul verde crud, dulce naiadă.

Cu inima frântă , ca cioburile de sticlă
Privesc spre veranda închisă.
Emoții ce mă cuprind ușor
Bucăți de inimă suflate-n zbor!

Ieri te-am sunat,
erai ocupată,
cineva a rămas agățat de-o secundă
și ne sorbea destinele, inocent,

- Coboară iar din Făgăraș zăpada,
Sub un cojoc de ger se-ascunde marte,
Stau lângă foc vrând să-i dezleg șarada,
Dar primăvara mea e prea departe

Ȋn fond, şi eu, iubito, sînt tot un ghiocel,
Pierdut pe-un cîmp ce-şi poartă ruina de zăpadă,
Ȋn sufletu-mi iernatic port primăveri de miel,
Pe ochiul meu de viscol vor muguri albi să cadă.