Poezii despre Dragoste:

Se-aprind doar lumânări, tăcerea moare,
În suflet prind Iubirea cea Divină,
Splendoarea cerului nu-mi e străină,
La Ea mă-nchin și lacrima mă doare.

Acces interzis

Am intrat din întâmplare
Sau hazard, pe strada ta.

Sufletul râde-n lumină,
În cer, pe pământ – bucurii;
Liniştea dulce, divină
Se-nalţă în zi de Florii.

- În oglinda cui, Doamne, Ți-ai spălat prima oară
Ochii plânși de tristețe? Era tot primăvară?
Era tot întuneric în bordeiele noastre,
Între maluri aceleași ape vii și albastre?

- În dimineaţa care a urmat
Acelei nopţi cu-atingeri siderale
De jos în sus prin trup m-ai colindat
Simţeam că mor şi-n clipa următoare

azi îţi vorbesc despre
o zi de primăvară
când
toţi oamenii se împlinesc

La moara care macină de-o toamnă
Semințele din sacii mari de humă
Am măcinat speranțele azi, Doamnă,
Și tâmplele ni s-au albit de brumă

- Aud un toc trecând pe sub fereastră,
Bătând febril în ritm de cazacioc,
Cum fluturii în geam lovesc ad-hoc...
Să fie oare primăvara noastră

Dragoste salt mortal în doi Pământ
cu genunchii la gură Şi niciun înger
nu-i acasă
Dumnezeu exilat

- De ce nu-mi bați și tu-n fereastră, doamnă,
Să mă scufund în decolteu-adânc,
Să-mi scald privirea-n el precum un țânc
Că sunt sătul de ploaie? Parcă-i toamnă,