Două zile şi o noapte

duminică, 31 mai 2020

Două zile şi o noapte

Într-o zi plictisitoare-n care ploi sărută vântul
şi-apoi cad, udând pământul,
într-o zi de mai târzie-n care frigul,
agăţat precum cârligul
de buza peştelui din râu,
a-nceput la mine-n minte
marele desfrâu.

Mintea, călătoare zi şi noapte,
zile-n şir, grupate-n şapte,
căuta metoda simplă de-adunat apă de ploaie,
care curge în şiroaie
prin grădină, peste frunza dantelată,
crudă, verde, de salată.

De pe-acoperişul casei, de pe ţigla ondulată,
ploaia care vine toată
gratis, dintr-o pătură de nori,
vânturaţi şi călători,
s-o adun într-un butoi,
să ud florile doar joi.

Două zile şi o noapte, mintea-a căutat întruna,
cum să se-oglindească luna
într-un lac făcut de mine,
peste care trag cortine
la apus, pe lumina care tace,
peste ploi ce curg buimace.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.