Poezii despre Credinţă:

De douazeci de veacuri zace
Ucisa moartea,in mormint
Si tot de-atunci eterna pace
Inunda toate cite sint.

Te laud,cai esti vrednic Stapinul meu ceresc
Din mila-ti fara margini si eu acum traiesc.
Tu dai cele spre viata popoarelor intregi
Pe cel smerit tu Doamne l-nalti si il alegi.

Nicicind nu s-a-ntrerupt lumina
In pieptul celor mintuiti
Caci Altu azi le poarta vina
De-aceea cinta fericiti.

Iubirea mi-i depusa in contul nemuririi

Iubita mea e marea cea albastra
De dincolo de Galaxia Noastra
Acolo-mi poarta barcile de vise
Luceafarul luminilor promise

Se plimba domnul beznei in papuci
Satfiile se catara de cruci
Sodoma-si salta poalele in briu
Neghinia prin decret ajunge griu.

O,Doamne al nespuselor cuvinte,
Care lucrezi meru in nemiscare,
Lumina Ta inunda orice minte
Nedoborita-n bezna de-ngimfare.

S-a rupt realitatea-n două -
O parte-i Lege Sfântă, iar în alta plouă!
Nu m-aşteptam ca brusc să se petreacă
Schimbarea perspectivei, până astăzi seacă...

Nu e uşor să mori după o viaţă
În care ai trăit doar în păcat,
Căci ai speranţă cât un fir de aţă,
Iar sufletul se zbate ne-mpăcat.

Se sparge lumea în bucăţi,
Nimic nu mai rezistă;
Sunt peste tot, de sânge, bălţi
Şi veselia-i tristă...