Poezii despre Credinţă:

Drumul ce duce catre Sine
Ti s-a deschis
Prin sangele tasnit din vine
De Miel ucis.

în bejenie prin Muntele Măslinilor


întoarce brazdă în talpă abisul

Te-am pescuit din ape-nvolburate
Ce te purtau la vale vrand-nevrand
Sa te trimit solie in cetate
Vestind eliberarea prin Cuvint

VEGHE

Vicleanul se strecoara-ncetisor
Ca o felina-n noptile virgine

Zadarnic alergati prin viata
Voi,oameni fara Dumnezeu,
Caci tot ce faceti e doar ceata
Acoperind un curcubeu.

Trecutul meu are culoare acră,
Iar viitorul mi se pare iute,
Iute deschis, de-un iute orbitor…

Intre ceruri si pamint
Sta cuvintul marturie
Pentru cei ce-au fost si sint
Pentru cei ce vor sa vie

Buna dimineata lume a nepieritoarelor lumini
Iata,la chemarea ta
La vibrarea umbrelor tale de vis,
Am sosit.

De nu s-ar înnopta din timpul zilei,
Am avea vreme să-ndreptăm greşeli,
Să ne privim călcâiul lui Ahile
Şi să gândim spre mâine,-uitând de ieri…

Samson,gigantul in credinta
De o femeie-a fost invins-
Fermecatoarea ei fiinta
In lant de-arama l-a cuprins.