Poezii despre Credinţă:

“Lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o.”
Sfântul Ioan Evanghelistul

- Acolo unde cade în genunchi

Hristos a-nviat! Găsiți-L
În Dumnezeu Cuvântul,
Cel ce a fost mai înainte de toți vecii...

Se logodeste cerul cu pamantul
In numele lui Dumnezeu-Cuvantul
Gatind , pe veci,viclenei morti,mormantul.

Cuvintele dor răstignite pe trup,
semnifcaţia lor plânge-n durere divină
alunecă printre degete pe cruce
curge odată cu sângele pe lângă piroane.

Albul nins
se-ntoarce la matcă.
Izvoare de cer
năpârlesc.

Nu mai caut fericirea
Pe pamant
Mi-am descoperit menirea:
Stiu sa cant

Tu esti in turma vietii oaie
Ce nu se pierde in pustie;
Pana sa pleci in cer nu mai e
Decat un timp ,ce El il stie,

Bat clopote-a jale şi-i mare-ntristare
Şi-L plângem cu-amar pe Hristos
Trei zile, căci astăzi e Vinerea Mare -
Azi moartea L-a dus cât mai jos…

O cruce avem toţi în carne şi-n oase
Lăsată-a priori de Eva şi-Adam,
S-o ducem în veacul de firi păcătoase,
Mergând cu credinţă spre-un nou Canaan.

« Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea şi a zis:…
Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!
Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!
Să nu te închini lor, nici să le slujeşti… » (Ieşirea, Cap.20; 1, 3, 4, 5)