"Bătea o aripă de vânt
şi noapte era ca
Gheena
din vale, cu sufletul
frant,
o ceată urca spre
mormânt;
şi-n frunte era Magdalena.
Maria cea smulsă din
Iad
din şapte odgoane de moarte,
trecea printre stânci ca prin vad
şi toate-i păreau ca o carte...
şi-n toate citea lăcrimând
poemul cel scris de
curând
cu jilave slove de sânge...
...acolo...privirea-ntorcând,
Iisus o privise cum
plânge...
acolo... căzuse-n genunchi...
aici...ii vorbeau
heruvimii...
aici...rezemat de un
trunchi,
vorbise cu milă mulţimii...
*
Maria trecea mai
departe
şi găndu-i zbura spre mormânt...
"dar piatra din pragul
cel sfânt,
vai, cine-o va da la o parte?"
bătea o aripă de vânt
de-asupra cărării deşarte...
pe culme în tainicul loc,
vorbeau către ziuă
ostaşii...
" dar cât vom mai sta
lângă foc,
pândind noi strigoilor
paăii!"
" - ehei, păzitori de
prooroc,
e vremea acum să se
ştie:
păzit de strajeri şi
peceţi,
Iisus, "dătătorul de vieţi",
n-a fost cu putinţă să-nvie!
căci astazi e ziua a treia
şi azi, când va fi spre
apus,
vor strânge bătrânii
Iudeea
să-L vadă-n mormânt pe Iisus
priviţi-L! vor spune rabinii
aici e profetul Luminii!
apostoli, bătrâni,
ucenici,
aceasta e ziua-nvierii...
şi totuşi... Iisus e aici!
lipsit de puteri şi noroc,
aici Îi ramane-vor paşii,
aici Îl vor plânge părtaşii..."
Astfel, priveghind lângă foc,
vorbeau către ziuă
ostaşii...
Deodată... un vaier
ciudat,
un muget, un clocot de ape,
porni din adânc
depărtat,
urcând mereu mai
aproape
copacii ca oamenii beţi,
porniră cu dealul
deodată
şi piatra, uitând de
peceţi,
cu vuiet cazu
răsturnată.
Săriră cărbunii răzleţi
ca fulgere frânte; şi-ndată,
din beznă, pe lespedea grea,
cu chip sclipitor ca o
stea,
un înger acum se arată
un înger cu strai ca
zapada
înalţă o spadă de jar!
ostaşii, cu feţele var,
dau buzna pe stânci de-a grămada
şi, grabnic, de spaima
Puterii,
pieiră ca fumul...străjerii!...
*
Bătea o aripă de vânt
cu dulce parfum de
narcise
asupra oraşului sfânt
o geană de zori răsărise.
Maria urca spre
mormânt
iar gându-i zbura mai departe...
"dar piatra din pragul
cel sfânt
vai, cine-o va da la o parte!"
Şi ceata se-opreşte acum;
iar inima-ncepe să bată
se-adună surorile-n drum
acolo...sub stânca...e
fum...
şi piatra cea grea -i răsturnată! ...
lâsand iî ţărâna povara,
aleargă femeile-n stol
şi toate sunt albe ca ceara
mormântul...mormântul e gol!...
se-apleacă în hohot Maria
şi plânge... vai, unde
L-au pus?
ori n-are un capăt urgia
ce tot mai loveşte-n Iisus?
cum tremură frunza-n dumbravă
se-ncrâncenă carnea de-amar.
Deodată, în haine de
slavă,
alături doi tineri răsar
-"De ce căutaţi între
morţi
pe REGELE gloriei
sfinte?
căci, iată, negrele porţi
le-a frânt, cum v-a spus mai 'nainte!"
Uimite, spre îngeri
privesc
femeile-n rugi fremătate
şi fără de sine pornesc
din deal înspre sfânta
cetate.
*
Veghind într-un loc tăinuit
apostolii-n freamăt de teamă
în zarea de zi s-au trezit
de-un iute şi viu ciocănit
în uşa cu drugi de
aramă
"Mormântul..." femeile-au spus,
"e gol! pe Domnul-L luară,
şi nu ştim unde L-au pus,
şi-acolo, pe-o lespede, sus,
doi îngeri..." dar glasul
s-a stins...
căci toţi
le priveau cu-ntristare
iar Toma plângea ca
învins...
Dar Petru mijlocul şi-a-ncins!
Ioan a sărit în picioare!...
*
Şi-ndată pe drumuri pustii,
sub cer sâgerat ca o
rană,
cei doi străbătura în
goană,
livezi îngrădite şi vii.
Cel vârstnic e lac de
sudori...
Suflarea în piept i se
curmă
rămâne pe coastă în
urmă
şi sus, la mormânt, cu
fiori,
pe pragul cioplit ca o
treaptă
Ioan...se-opreşte...aşteaptă..
iar Petru curând năvăleşte
cum cade un fulger
pe-un trunchi
şi plin de uimire,
priveşte...
fâşiile-n albe tipare,
întreaga lor formă
păstrând,
lăsaseră trupul să
zboare
din ele, cum zboară un gând...
în balta de smirnă şi-aloe
stau pânzele tainic
deşarte
şi-i strâns obrăzarul
deoparte
în hohot de plăns fără
voie
cu-ntreaga puterii măsură,
apostolii cred în
Scriptură!
Învinsă e veşnica
moarte!
Iisus e stăpân pe natură!
*
Rămase în urmă ,
departe,
din nou către sfântul
mormânt
femeile-n valuri invoalte
veneau prin aripa de
vânt.
Maria citea ca-ntr-o carte
în slovele sângelui sfânt...
iar sus, la mormântul
pustiu,
se-opriră pe piatră să
plângă;
un abur de nor auriu
venea până-n prag să se frângă...
şi nimeni pe drum să
mai treacă...
doar vantul ce-adie domol.
Maria din nou se
apleacă
iî cripta mormântului
gol...
se uită... de unde să
strângi,
din beznă, măcar o
scânteie?
dar uite... se-aprind curcubee...
sunt îngerii iaraşi...
"femeie,
ce rană te face să plângi?"
"Eu plâng...pentu
DOMNUL IISUS...
căci, iată, străinii-L luară
şi nu ştiu unde L-au dus..."
Şi-un umblet se-aude afară...
sunt paşi ce se-apropie blând...
e poate...mai ştii?...
grădinarul
-"Femeie, ce cauţi
plângând?..."
Maria tresare ca arsă
iî muşcă în inimă teama
îşi pune sfioasă
marama
pe faţa cea repede-ntoarsă
ca Iacov fugind de
Edom,
ar vrea să alerge
orbeşte
dar parcă un gând...o
opreşte...
că doar grădinarul...e-un om...
o, inimă, cât de haină,
cu lacrimi o-ndupleci uşor
de-a scos pe IISUS din
gradină.
El ştie în ce vizuină
L-au pus cei trimişi de
sobor
şi parcă... vorba senină
e-un murmur de râu ce te-alină
când dragostea-n suflet ai strâns.
Ea curmă şi morţilor
somnul.
Va plânge cu râuri de
plâns
nimic nu-i prea mult pentru
Domnul!
"Stăpâne..." Maria a
spus...
"de-ai vrut ca să-L duci mai deoparte,
arată-mi doar unde L-ai pus?
noi...lacrimi si mir... I-am adus,
ca sfânt sâ rămâie şi-n moarte
MESIA IISUS!"
Şi omul străin îi răspunde:
"Maria"...iar ea s-a întors
Maria?...tot sufletul
stors
renaşte-n aceste secunde.
E EL! şi-n faţa minunii
Maria se-aruncă..."Rabini!"
"O, nu MĂ atinge, Maria,
căci nu M-am suit la CEL BUN!
şi totuşi... am vrut să vă spun
chiar azi tuturor bucuria...
ci du-te la fraţi să le spui
că astazi la TATĂL MĂ
sui
la CEL ce-a zidit veşnicia!"
Se uita MESIA zâmbind...
Golgota-i un Rai de Lumină
şi raiuri în inimi se-aprind!
Femeile-n colb se înclină
şi grabnic la goană se
prind...
o, cât e de bine s-alergi,
să duci bucuria cea
mare,
păcate şi lacrimi să
ştergi
prin vestea de dulce
iertare!
Maria voioasă aleargă...
surorile fug necurmat
să strige: "IISUS A
ÎNVIAT!"
De atunci...în lumea cea largă,
o, câte Marii au strigat
câţi martori de veste au dat:
"E viu SALVATORUL!
trăieşte!
căci noi eram morţi şi
vrajmaşi păziţi ca de tainici
ostaşi
iar DOMNUL, din bezna adâncă,
ne-a scos prin peceţi şi
prin stâncă
să ducem mesajul divin
E viu SALVATORUL! şi
încă,
din cerul de glorie plin,
ne cheamă... ne iartă.
Solomon a fost regele Israelului. El a fost cunoscut pentru înţelepciunea sa.
Evenimente întâmplate în data de azi:
1924 -S-a născut Clarence "Gatemouth" Brown, cântăreţ, chitarist, violonist, baterist şi compozitor blues şi country american.
1955 -A murit fizicianul german Albert Einstein. A formulat teoria relativităţii restrînse şi a relativităţii generalizate, conform căreia legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sînt aceleaşi în toate sistemele din univers. Laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1921. A emigrat în SUA, în 1933 (n.14.03.1879).
Citate şi Maxime:
Speranţa este o dietă frugală, dar foarte stimulatoare. Balzac
Distribuie: