În caierul vremii încerc în zadar,
Să dau de prezent, să-l curpind în hotar
El n-are durată, ținut și cădere,
E timp anacronic și fără putere...
Ce este și trece, în clipa de față,
E, neîndoielni, trecut de viață;
Iar clipa vecină, e timp viitor,
Ce vine din hăul atotțiitor...
Din negura vremii se naște momentul
Și vrea să surpindă, din fugă, prezentul,
Dar, grabnic, trecutul, cu gândul deodată,
Îl trece în zodia lui lichidată...
Trecutul, năvalnic, încalecă spații
Și macină tot viitorul, în rații.
Prezentul dispare; simbolică gară,
Contur de convenții, drapel fără țară...
Răscruce de timpuri cu vaste întinderi,
Prezentul, pustiu și lipsit de cuprinderi,
E stavilă goală și fără sector,
În drumul trecutului - spre viitor!
Distribuie: