Gravitație - Corneliu Coposu

Ne leagă destinul, cu cablu de fier,
De lut, de materia tristă;
Zădarnic se-abate avântul spre cer,
Otgoanele firii rezistă.

Nevolnic e dorul de stele și zări,
Povara naturii e frâna,
Contractul vremelnic, surpând așezări,
Revendică, aspru, țărâna!

În gânduri rodite de scurtul popas
Cuprinde înalte himere,
Călcate de vreme, cu vitregul pas,
Ce spulberă stări efemere...

Adăugat de: nelubaros

vezi mai multe poezii de: Corneliu Coposu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.