Decalaj - Corneliu Coposu

Au trecut, în zbor, milenii, peste vechea noastră sferă,
De la codrii de ferigă, la grădinile de seră,
De la bruta din caverne, la savantul în jachetă,
De la sculele de piatră, la năpraznica rachetă.

Lângă omul preistoric, integrat în neolitic,
Ți se pare un miracol, treapta omul politic;
Și minune oglindește, o clădire suverană,
Cu întinderi supra-puse, lângă grota subterană...

În destinul biosferei, evoluția spre bine
E o normă care leagă și pământul ce ne ține,
Pe cărarea fericirii, străduința creaturii
Suplinește și înfrânge, fenomenele naturii...

În triumful și progresul smuls de tehnica modernă,
Numai SPIRITUL platonic are flamura în bernă;
Cu modestele-i pătrunderi, care nu țin pas cu timpul,
Rupt de secolul vitezei, a rămas, pe drum Olimpul!

1963

Adăugat de: nelubaros

vezi mai multe poezii de: Corneliu Coposu