Noi tânjiri - Christian W. Schenk

ziua sfârşeşte-n zori unde roşie sete
împlineşte ivirea nopţii
Noi tânjiri se trezesc spre-a nu mai fi aici
doar coşmarul
mai alunecă pe tălpi de coşmar
blajin căci zilele de-acum sfârşesc în zori.
Deci a sosit vremea argilei
ca cei muţi să îşi păstreze taina
ca cei surzi să sufle în trâmbiţe
iar ca cei orbi să înăbușe suflet de-nseninate
nădăjduite noi curcubeie poduri de coşmar.

Pale de argilă se revarsă peste cenuşă
ca ea să poată boteza răsunător călugării
în zori de zi apuse!

Şi din nou plouă din nori de paie greu
şi din nou se ajunge aici:
clopotele bat daruri de rămas bun se aduc
din nou, din nou…
- Şi-aşa se-nvârte caruselul -.

Adăugat de: Ioana D

vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.