Noi doi și cine... - Christian W. Schenk

O viață îmbrăcată în liane
nu se atârnă spânzurată ca o haină
pe primul pom din miriștea vecină.

Îți amintești
cum înjuram vecinii
acei vecini
ce ne lăsau a plânge
când ne tăiau lianele
pe care
noi atârnam în joacă
mulțumiți
de fericirea veșniciei noastre?

Acuma tu,
mai-nainte eu,
ne-am despărțit de jurământul sacru...

ce-a mai rămas
sunt doar acei pe care
noi i-am numit:
„noi doi și cine...”

Adăugat de: Ioana D

vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.