Mucegăiesc calotele - Christian W. Schenk

Speranțele se tulbură
sub agonia
plecaților din noi,
nu mai sunt semne -
n-au rămas simboluri
decât
sub dalta unui cioclu.

Speranțe scurse-n catacombe
mucegăiesc
calotele
prinse-n negre amintiri
uitate
și de semne și de cioclii...

Unde-a rămas pământul și pădurea
în care s-a încrustat
călcâiului venirea
iluziilor
dintre albe tâmple
exilate-n
catacombe de calote?

Uitarea
nu-i decât părerea
unui simbol de-a fi fost semn
printre pierduți...
Frate,
tu mi-ai furat turla bisericii
și nu-mi găsesc
nici clopotul nici limba...

Adăugat de: Ioana D

vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.