Speranțele se tulbură
sub agonia plecaților din noi,
nu mai sunt semne
n-au rămas simboluri
decât sub dalta unui cioclu.
Speranțe scurse-n catacombe
mucegăiesc calotele
prinse-n negre amintiri uitate
și de semne și de cioclii.
Unde-a rămas pământul și pădurea
în care s-a-ncrustat călcâiul și venirea
iluziilor dintre albe tâmple
exilate-n catacombe de calote?
Uitarea nu-i decât părerea
unui simbol de-a fi fost semn
printre pierduți.
Frate, tu mi-ai furat coloana vertebrală
Și nu-mi găsesc nici clopotul nici limba!
Distribuie: