Binecuvântare - Christian W. Schenk

Atunci când Domnul împărți în lume
mărul discordiei
erau în preajmă toți vechii mei amici;
căci El împarte
ne-ncetat și astăzi gustul trăirilor ce vin
din fructu-ndepărtat al celui sacru pom.

O taină se ascunde în mireasma
acelui Eu
nedefinit de clar...

O taină ce împarte lumea-n două
de nesfârșiri ca și de începuturi
trăite,
chiar dorite
de noi
cei călători prin semne,
căci altfel cum i-ar împlini Destinul
lucrarea-n paradisul
tăinuirii?

Tu unde-ai fost,
tu Eul meu -
când Domnul împărțise toate cele
lumii întregi?

Stăteai la rând,
dar poarta se închise înainte
de-a apuca și tu măcar mireasma
acelor frunze veșnice
din pomul
râvnit de toți!

Iar te-ai ascuns în urma gloatei
care se-nghesuia să prindă măcar
doar mușcătura
șarpelui din Elizeu – și tu
rămasei doar cu binecuvântarea
pe care o aștepți și-acum...

Adăugat de: Ioana D

vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.