Pantofii mei (vol. Poeme timpurii) - Charles Simic

PANTOFII MEI

Pantofii : fața ascunsă a vieții mele interioare:
două guri fără dinți și deschise
două piei animale aproape putrezite
mirosind a capcană de șoareci.

Fratele meu și sora mea care au murit la naștere
continuă să trăiască alături de dumneavoastră
călăuzindu-mi viața
către inocența lor de neînțeles.

La ce-mi folosesc cărțile
când cu dumneavoastră pot citi
evanghelia vieții mele pe pământ
și încă și mai mult, lucrurile ce vor veni?

Vreau să anunț religia
pe care am conceput-o cu desăvârșită modestie
și biserica ciudată pe care o ridic
cu dumneavoastră ca altar.

Asceți și maternale
suportă forma boilor,sfinții
și oamenii condamnați
cu răbdare mută
dând formă singurei și adevăratei mele asemănări.


Traducerea
GeorgeP

Adăugat de: GeorgeP

vezi mai multe poezii de: Charles Simic



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.