Uneori, când mă plimb noaptea la ore târzii,
mă opresc în fața unei măcelării închise.
Doar la tejghea există o lumină,
asemănătoare luminii cu care prizonierul sapă tunelul.
Un șorț atârnă pe perete :
sângele împrăștiat descrie o mapă
a marilor continente de sânge,
marile râuri și oceane de sânge.
Cuțitele strălucesc ca niște altare
într-o biserică întunecată
atunci când sunt aduși schilozii și idioții
pentru a se vindeca.
Există o bucată de lemn cu oase sparte,
curățat meticulos
și un râu uscat din al cărui lapte mă hrănesc,
unde în noaptea profundă ascult o voce.
Distribuie: