Erată (vol Poeme timpurii) - Charles Simic

ERATĂ

Unde scrie zăpadă
se citesc urmele dinților unei fecioare.
Unde scrie cuțit citește
că mi-ai străpuns oasele
ca fluierul unui polițist
unde scrie masă se citește cal
unde spune cal, se citește valiză mea de migrant
merele trebuie să rămână mere
de fiecare dată când apare o pălărie
te gândești la Isaac Newton
citind Vechiul Testament
ca să se șteargă toate perioadele istorice
ca niște cicatrici făcute de cuvinte
dar n-am îndrăznit să o spun
pune un deget pe fiecare răsărit
sau altfel te va orbi
a naibii furnică încă se mișcă
va rămâne timp pentru a enumera
toate erorile de îndreptat
toate mâinile, pistoalele, bufnițele insignele
toate trabucurile, iazurile, pădurile și apuca
sticla de bere cea mai mare greșeală a mea
cuvântul ce-am dat voie să se scrie
când trebuia sa strig
numele său?


Traducere
GeorgeP

Adăugat de: GeorgeP

vezi mai multe poezii de: Charles Simic



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.