Cruzimea dragostei - Charles Bukowski

fată mică și întunecată cu ochi blânzi
când va veni vremea să folosești cuțitul
nu voi tresări
și nu te voi învinui
în timp ce merg de-a lungul malului singur
în timp ce palmierii se unduiesc
palmierii grei și urâți
în timp ce viața nu sosește
și moartea nu pleacă
nu te voi învinui
în schimb
îmi voi aminti săruturile
buzele noastre zgâriate din iubire
cum mi-ai dăruit tot ce aveai
cum ți-am dăruit ce a mai rămas din mine
și îmi voi aminti camera ta mică
senzația de tine
lumina din fereastră
discurile tale
cărțile tale
cafeaua noastră de dimineață
prânzurile nopțile
corpurile răsturnate împreună
dormind
curenții minusculi mișcându-se viu și etern
piciorul tău piciorul meu
brațul tău brațul meu
zâmbetul și căldura ta
care ma făceau să râd
din nou.

fată mică și întunecată cu ochi blânzi
nu ai niciun
cuțit. cuțitul e al meu și nu-l voi folosi
încă.


traducere Raluca Neagu