Tema săptămânii - Călător în timp

*licurici spațiali*


lumina spiralează taine în carnea schimbătoare

M-am născut din praf de stele
În imensul Univers.
Călător al vremii mele,
Caut vieţii să-i dau sens.

Mă cuprinde-n braţe un amar pustiu,
Dănţuieşte-n clipă lacrima tăcerii
Din trecutu-n care vreau şi eu să fiu
Călător ce bate la poarta uitării.

O clipă mi-aş răpi din timpul meu
Ca să călătoresc în viitor,
Dar vai! Acolo aş putea uşor
Să simt că cel trecut sunt însumi eu!

Uscat e pământul
fără dâre adânci
când paşii-s uitaţi de seminţe...
degeaba vântul

Sălbatec trece vântul prin pomii dezbrăcaţi!...
Afară-i trist, iubito, şi toamna-n agonie
Aruncă frunze moarte pe strada mea pustie.

Vino soare, de mă-nfloare
Murmura pădurea-n zori
Pe câmpie creșteau flori
Era primăvară, iară.

între mine şi poezie
timpul
ferestrele amintirii
biciuite de ploi

Trece Timpul, tot, prin mine -
Eu îl simt, dar nu-l pot ține...
Tot ce s-a-ntâmplat vreodată
Se rasfrânge-n firea-mi toată

In tara unde litera chirilica este regina Balcik-ul ramane "o oaza de latinitate" deasupra careia pluteste maiestuos castelul, regina, inima acesteia si bineinteles limba romana pe care Ea a purtat-o atat in suflet cat si in inima ce nu se mai afla la castel. Si ce credeti, la granita dintre Romania si Bulgaria, respectiv Constanta si Balcik granicer este si un severinean din cartierul Alunis. Odata intrat in Balcik ramai surprins ca din magazine poti cumpara cu lei romanesti ca locuitorii stiu limba romana "acolo", in statiunea unde inima reginei Maria bate Romaneste langa castelul pe care desi l-a parasit fizic tine intr-o perfecta armonie muntele si marea ce inca mai pastreaza pe creste si in valuri Limba Romana.

------------------------------------------------------------
Ii este si acum latina vita

Sunt zeci de ani de când nu am mai fost acasă,
Revăd iar munții dragi, pădurile bogate
Și colo sus în deal e casa bătrânească
Ascunsă-n înălțimi, pierdută printre sate.

ZMEUL


Sforăia nervos şi ager

*credit pe datorie omenesculu*i


noapte vâscoasă sub arşiţă un greier trage luna-n arcuş

Fugarele secunde
Din viitor coboară,
Iar Timpul le ascunde
În fulguiri de seară.

Mă-ntorc în timp
La casa cu pridvor
Sunt printre florile de câmp
Cu ochii, cu gândul măsor

*decupaje în mască*


nu-mi voi personaliza vibraţia

*licurici spaţialii*

din timpanul spaţiului
pliurile timpului

Îmi iau toiagul și desaga
Și mă îndrept spre muntele Sinai
Unde Tu, Stăpâne scris-ai Tabla
Pe care-apoi, lui Moise o dădeai.

În timp călătorim
În "Rază de Lumină".
Visăm şi ne trezim
În braţe la... "vecină"?