Omul frumos - Andrei Mureşanu

Frumos e omul, Doamne, când mintea e regină,
Şi simţul ce ca şerpe spre rele îl înclină,
Supus, loial şi drept;
Vârtutea-atunci măreaţă răsare ca ş-o floare,
De brumă neatinsă la rumena-i coloare
În fragedul lui piept!

Pe fruntea lui senină dreptatea străluceşte
Întocma ca ş-un soare pe sferă când păşeşte
De nori neturburat;
E crimă, se retrage, e silă, se fereşte,
E negură,-o străbate, e nor, îl împărţeşte
Şi iesă nepătat.

Frumos e omul, Doamne, cu inimia curată
Cu floarea conştiinţei de crime nepătată,
Sincer, nefăţărit;
Conspire lumea toată, răzbată-l orice soarte,
Închidă-l să nu vază lumină pân' la moarte,
Şi iată-l neclintit!

Arunce-l în deşerturi lipsite d-orice floare,
Pe unde nu s-arată nici om, nici zburătoare,
Ci şerpi veninători;
Vârtutea-i va fi scutul ş-azilul de scăpare,
Întocma ca şi cedrul, cu umbra sa cea mare,
La oameni călători;

Frumos e omul, Doamne, cu generozitate,
Când iartă pe tiranul ce-apasă p-al său frate,
Cu scop d-a-l subjuga;
Şi-n loc să răsplătească, cum cere pofta-n lume,
Duşmana lui lucrare, îi cruţă negrul nume,
Voind a-l îndrepta!

De ce nu vine, Doamne, a Ta împărăţie,
Când oamenii să şteargă şi umbra de sclavie,
Fiind creştini curaţi;
Şi-n locu-i să domnească dreptatea nepătată,
Egala-dreptăţire şi pacea-adevărată,
Ca între fii şi fraţi!


vezi mai multe poezii de: Andrei Mureşanu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

S-amu, vezi matale? Ganduri nobile, sadit-ai, in cetate, iar in afara dansei, totul vajaie a vremelnicie; porti deschise, catre simplitate - insa, cine sa paseasca? eh! as vrea sa vad in zilele noastre, cateva capete care sa-si puna mintea la contributie intr-a zamisli o asa maretie a creatiei, nu neaparat comparativ cu dumneata(care esti inegalabil, in felul tau), ci mai mult, intr-a vedea o frantura din murmurul acesta interior, sufletesc, orientat catre o cale Nobila...
Da' cuget ca 'nainte de-a scrie asemenea minunatii, mai trebuie si adoptate acestea, in viata omului - o! s-atunci, sigur ca s-or mai scrie aiestea!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r
marți, 15 august 2017



Apoi, zbor cu gandul la colectia "O mie si una de nopti", si din ce-mi mai amintesc.. din urma cetirii unor superbe scrieri, pe cand eram mic copil, in "Cantecul Trandafirului" zice "Eu sunt cel pe care.. iata! / L-a-ndragit privighetoarea; / Ci, cu toata-aceasta slava, / Mult necaz 'mi-ndura floarea"
th3mirr0r
marți, 15 august 2017



Eheee, Muresane drag, Virtutea e la mare cautare, cica! Insa, mi-aduc aminte de Esop, cu o intamplare care mi-a povestit-o un prieten, si pare-mi ca invatatul ii zice muierii cica "vad o mare de oameni", ci ea de colo "unde? unde?" ca era desert si nu zarea decat nisipul necrutator, iar el de colo "vad o mare de oameni... si ce putini, printre ei"...
th3mirr0r
marți, 15 august 2017