Intra muros - Andrei Ciurunga

Intra muros

Pământul orb ridică hotărât,
masive-n aer, ziduri paralele,
dar nu-s înalte cerurile cât
să încapă duhul temniței în ele.

Ferestrele pe fețele de var
deschid în gol fantastice orbite,
cu cearcăne de umbre-n celular
și gene lungi de gratii nedormite.

Pe vastul frontispiciu ctitorit,
inert în vânt și ruginit cu ploaia,
un ceas rotund arată-nțepenit
că timpul nostru și-a oprit bătaia.

De-aici, din hăul unde nu-s poteci
decât târziu, prin somn, spre câte o vatră,
robește-n lanțuri veacul douăzeci
sub ochiul dur al epocii de piatră.

Adăugat de: Bogdan Boitan

vezi mai multe poezii de: Andrei Ciurunga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.