După-amiaza - Ana Blandiana

Mi-am așternut un braț de fân în umbra,
Mai sclipitoare decât lumina, a frunzelor galbene
Așezate-ntre mine și soare pe crengile nucului
Devenite golașe și firave în atâta văzduh.
M-am întins cu fața la cer în iarba uscată
Goală de gânduri și de dorințe, fără cuvânt,
Numai miros, numai auz, numai privire
Și-am așteptat să treacă după-amiaza.
Lungi ore întregi în care n-am fost decât trup
Uitat în mireasma adâncă asemenea fructului
Fericit că vremea îl coace trecând
Și-l face dulce și bun putrezirii.
Tăcere-ntreruptă doar de foșnetul aspru al frunzei
Aproape lemnoase de nuc plutind nesfârșit.
În timp ce pe cer constelații mișcătoare de păsări
Sunt înlocuite de stele mirate timid.

———————————————————————————————
sursa:@versurisubfloridetei

Adăugat de: versuri sub flori de tei

vezi mai multe poezii de: Ana Blandiana



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.