Poezii despre Amintiri:

ai fugit în picioarele goale
din orice sângerare
câtă zăpadă să plângă peste noi
cu pașii albi de copil

Am pus sufletului chip de copil
să se poată juca cu viața,
tristețile i le șterg
cu radiera zâmbetului.

prefer să merg desculț
las șireturile pentru
țesătorii de ițe
sinucigașilor

Si daca n-ar fi ..
Ploaia asta de toamna cruda
Sa-mi picure zalud
Lacrimi de cires desfrunzit

Ce iarnă este în cetate, ce frig, ce treceri ne desparte,
cum mă feresc de amintirile care îmi trec prin minte
când nu aveam timp să ne ascundem în cuvinte,
şi cum adoarme iarna copacii sculptaţi cu diamante

Învăluiți de-o vrajă estivală
Valsăm printre covrigi și felinare
Și tu-mi evoci accentele bizare
A unor gesturi adorate-n școală.

A fost odată ca-n povești... o viață mai decentă
Și toată lumea pe pământ era mai inocentă...
Eram copil, un copil blând cu visuri îndrăznețe
Și de-nchid ochii simt și-acum mirosul de fânețe...

În toamna asta, de taină şi răcoare,
Câmpia ţipă sub lamele de plug,
Aromele de struguri au acelaşi beteşug
Şi se destramă-n asfinţit de soare,

FOTOGRAFIA TA......

Fotografia ta....
O scot din album si o privesc

Pierdut între vise ciudate
M-am trezit într-un vis îngheţat
Se făcea cumva că am armă,
Se făcea că eram un soldat.