Poezii despre Amintiri:

Grebla gândurilor, ca și unghii-nfipte-n piele,
O întind ca să mai curăț noaptea de câteva stele
Ce sclipesc în ochii minții luminând prea dureros
Amintiri ca o tumoră ce-a ajuns până la os.

Ieri m-ai încolțit cu buzele rujate,
Pasul mic, din unghiurile toate,
Ochii asmuțind și stând pe coate,
Aceleași priviri purtând curate.

Ziua, aproape, a trecut, şi nu te-am întâlnit
Pe lângă scara ta mă port, cu ochii către geam;
Sunt precum un stâlp căzut, de neguri împărţit,
Și treptele ce mă dărâmă, odinioară le urcam.

Pe-a ochiului vatră, ne-am încălzit fiorul,
Și l-al nopții semn, am deșteptat amorul.
Spusele mai dulci, le-am înnodat de piept,
Veghind șimtul curat și gândul cel drept.

Mai știi tu patul cel trecut,
De unde ajungeai tavanul?
De talpa-ți goală iar bătut,
Tăcând, să îi admir elanul,

În pădurea care cântă cu petale-n primăvară,
Pașii mei urmează calea ce-i atrage iar și iară;
Tu te-ndrepți, pe o alee presărată cu suspine,
Spre o bancă ce păstreză amintirile cu mine.

Nori ca să zic aşa retorici Închipuiesc
noi scene din ultima rană primită cadou
Expert în bătutul câmpilor pletele îmi ru
ginesc deja printre stele Coregrafie de ele

Danielei Caurea in memoriam

Adalbert Ignotus dus-întors
vers cu vers pas cu pas

Locul meu,
Locul meu secret din inima mea,
E locul acela unde pământul atinge o stea.
Și unde cerul se lasă peste iarba înmugurită,

BALANȚA MULȚIMII
autor Nicolae Nistor
fiecare zi îmi caut eu-l
în locuri întunecoase