Poezii despre Amintiri:

ELEFANTUL DIN VITRINA DE CRISTAL.
autor Nicolae Nistor
călca atent printre bibelouri
să nu strivească visele

ai fost lângă mine când nu știam să râd
aproape te uitasem rătăcită-n gând
tăiam între două presupuse iubiri
fără să văd nimic din ce voiați să cred

sunt prima poveste
de la facerea lumii
dintr-un glob minune
mama mă simțea în palme

În cartierul meu ies la promenadă
oameni bătrâni cu animale bătrâne
fiecare are povestea-de teatru uitat
în locuri din care copii au plecat

Nici noaptea nu poți răsturna căruța cu monștrii,
când pe sub picioarele tale apa este rece,
și transpiri când te vezi tăvălit în mocirlă.
Și ce știi tu femeie ce gânduri

ÎȚI VA RĂMÂNE AMINTIREA MEA

Şi ai să mă păstrezi în gănd,în suflet ,undeva,
Când voi zbura către o albă caldă stea

Maurul,

În noaptea întunecoasă
Maurul și-a oprit

Eram în pântecul lumii,
încă eram.
Între mine și voi, era naşterea,
un secret bine păstrat,

Din doi în doi am numărat iar pașii
făcuți cândva pe-o margine de stea
când peste vise, noi eram luntrașii
pe coaja unui măr ce strălucea.

am încercat să vorbesc cu el
atâta tăcere de piatră
prea frig să ating
urmele lăsate