Poezii despre Amintiri:

"Mais où sont les neiges d'antan!"
se întreba Villon,
și cum nu i-a răspuns nimeni
a plecat într-o zi

Pe-acel culoar de ispitiri,
Unde mâini le-am întrecut,
C-un dor de ele amintiri,
Mă prinde-al zilei început.

DESTINE

Demult , undeva am intalnit privirea ta
Si chipul tau atat de blând
M-i sa înfipt in inima adânc , adânc

Carari straine strabat la picior
De tine mama tare mi-e dor
Mi-e dor de vocea ta calda si ochi-ti blajini
De clipele-acelea la piept ma tineai

Nu pot sa uit

Nu pot uita asa usor
Trecutul meu plin de amor

În grădina unde merii,
Înfloresc în pragul serii,
Unde soarele apune ,
Îmbrăcat în haine brune ,

Azi, te invit prin amintiri s-asculți
un freamăt ce se-aude și acum
pe țărmul cu același vechi parfum:
al tău, al meu și-al pașilor desculți.

[ tu eşti, eu sunt ]

tu eşti pământul
şi cerul

Cad bucăţi din sufletul meu
Cum cad frunzele dintr-un copac tomnatic.

Din volumul Versuri Ciobite de Alexandru Cristian publicat in anul 2018 de Editura Semne-Artemis