Cantarea Romaniei - Alecu Russo

CANTAREA ROMÎNIEI






Doina și iar doina !.cantecul meu e versul

de moarte al poporului la sezătoarea priveghiului.

pămantul ii e de lipsa.și aerul îl îneacă. văzut-am flăcăi

scuturandu-și pletele. și fruntea lor a se încreti fără de vreme.,

florile de pe capul copilelor a se veșteji. și poporul cantand în betie

uitarea necazurilor. Trist e cantecul în sărbatorile satului: Birul e greu,

podvoada e grea !. Bătranii își ascund ochii plini de lacrimi, bărbații

stau obiditi., cantecele să sfărșesc în blastamuri. și copii cainează

nașterea lor. Poporul e stîlpul țării. fiecare particica de pămant e vapsită

de sangele lui. și îintr-o zi ni s'au zis: Muncește, Romane, de dimineață

panăîin seara. și rodul muncii nu va fi al tău !. tatăl tău ți-au lăsat de

moștenire o tărină și arme. și nu te vei bucura de dansele. și tu vei

trai veșnic robind., trupul și sufletul tău vor fi străini pe pămîntul înrodit

de tine. vei plăti aerul ce răsufli. vei plăti soarele ce te incălzește și

locul unde zac oasele mamei tale, vei plăti dreptul să crești vaca ce

hrănește pe copiii tăi și boul ce-ți ajuta la muncă. trupul tău se va gîrbovi

subt bătaie și partea ta în lume va fi ocară ! Veneticii, zisu-ne-au în limba lor:

Al nostru e pămantul și acei ce locuesc pe dînsul. ale noastre cîmpurile.

ale noastre dealurile. ale noastre cătunele, satele și tîrgurile, colibele și

curțile, toată mascarea și toata suflarea. Tu ai fost puternic ăi viteaz în luptă.

dar puterile tale s'au tocit de sărăcie și de stricăciune. și noi am cules rodul

vitejiei tale. vor veni feciori cu mîngîieri mincinoase de ți-or povesti că ești și

tu un popor. noi suntem păstorii. tu ești turma chinurilor. toți își bat joc de

vieața, muncă și sărăcia ta, și slugile slugilor calc peste trupul tău. cei ce zic

ca sunt aleșii tăi cresc în măriri și avuții și ție-ți este frig și copiilor tăi le este

foame !. Ei fac legi, dar nu pentru dînșii, ci pentru împovararea ta !.

Doina și iar doina !.. suntem pribegi în coliba părintească. și străini în pămîntul

răscumpărat cu sîngele nostru !.. Dar în campie creste, și pe dealuri iarăși crește o

floare pentru popoarele chinuite. Nadejdea !

Ești searbadă și slăbanogită.ai suferit toate. o țară de chinuri !. Ridică-ți capul

strivit și caută de vezi., semne s'au arătat pe ceriu.furtuna mîntuirii au început !.

Cinge-ți coapsa, țară romană. și-ți întărește inima. miază noapte și

miază zi, apusul și răsăritul, lumina și întunericul, cugetul disbrăcător și dreptatea

s'au luat la luptă. Urlă vijelia de pe urmă. duhul Domnului trece pre pămant !.
˙


Adăugată de către-Radu Dan Alexandru

Adăugat de: 0741348048

vezi mai multe poezii de: Alecu Russo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.