Izvorul Traducere V.Bragagiu - Afanasii Fet

Афанасий Фет
«Ключ»

Меж селеньем и рощей нагорной
Вьется светлою лентой река,
А на храме над озимью черной
Яркий крест поднялся в облака.

И толпой голосистой и жадной
Все к заре набежит со степей,
Точно весть над волною прохладной
Пронеслась; освежись и испей!

Но в шумящей толпе ни единый
Не присмотрится к кущам дерев.
И не слышен им зов соловьиный
В реве стад и плесканье вальков.

Лишь один в час вечерний, заветной,
Я к журчащему сладко ключу
По тропинке лесной, незаметной,
Путь обычный во мраке сыщу.

Дорожа соловьиным покоем,
Я ночного певца не спугну
И устами, спаленными зноем,
К освежительной влаге прильну.

Literal
Izvorul
Între localitate și păduricea pe munte(pe deal)
Șerpuiește ca panglică strălucitoare râul,
Iar pe templu de asupra semănăturilor de toamnă negre
Luminoasa cruce s-a înălțat în nori.

Ca o gloată vociferândă și lacomă
Totul spre zare ar năvăli din stepă,
Ca o veste peste valul rece
A trecut:„Împrospătează-te și bea!”

Dar în gloata gălăgioasă nici unul
Nimeni nu dă atenția spre desișul copacilor,
Și nu aud ei chemarea privighetorilor
În răgetul cirezilor și pleoscăitul pranicelor.

Numai singur în ora de seară, prețuită,
Eu spre susurândul dulce izvor
Pe cărarea de pădure neobservată
Calea obișnuită în beznă voi găsi.

Prețuind liniștea privighetorii
Cântăreața de noapte nu voi speria
Și cu buzele arse de arșiță
De vlaga împrospătândă le voi lipi(uni).

Izvorul

Între sat și dumbrava de munte
Râul panglica-și poartă curat,
Iar pe dom peste grâne mărunte
Crucea dalbă spre nori s-a-nălțat.

În țipândă și lacomă gloată
Toți spre zări cat din stepă și zi,
Parcă-o veste pe apa înceată
„Vino proaspăt să fii!” glăsui.

Din zăduful încins al amiezii
N-a tras nimeni spre arbori și flori
Și din mugetul greu al cirezii
N-aud cântul de privighetori.

Singurel c-ora sfântă de seară
Înspre glas susurând de izvor
Pe-a pădurii potecă precară
Calea-n beznă găsi-voi cu dor.

Prețuind pacea privighetorii
N-oi speria cântăreața deloc
Voi uni doar cu vlaga licorii
Cura-mi arsă de-al arșiței foc.
1870
Traducere V. Bragagiu

Adăugat de: bragagiu

traducere de: V. Bragagiu


vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dragă Adina și toți cei care sunt atrași de Fet și „Grădina cu privighetori” a lui Blok. Criticii ruși spun că „Grădina ” lui Blok e inspirată din „Izvorul ” lui Fet. Sunt de aceeași părere. Aș vrea să mai dau ceva explicări la această poezie.
1. În limba rusă la titlu nu se folosește cuvântul „rodnik”-izvor, dar „kliuci”- cheie, care este și sinonim la izvor. Daly lămurește acest cuvânt prin aceea că apa deschide pământul de aceea este „cheie” -kliuci. Personal am observat că rușii folosesc „kliuci” la izvoarele care ies din roci, calcare. Posibil mi s-a părut. Dacă cineva știe vreo numire mai apropiată în română, nu vă rușinați, spuneți-o.
2. În original este„semănăturile de toamnă negre(primul catren, rândul 3) De ce negre numai Fet știe. Posibil el avea în vedere lanul grânelor de toamnă adunat și arat deacum? Am folosit „grâne mărunte” ca un fel de simbol al înălțării interesului sufletului către cer față de problemele mărunte ale pântecului.
Mai adaug că metrul „Grădinii” este și metrul „Izvorului”.
Toate cele bune. (Cine nu-i mulțumit de traducerea mea - îndrăzniți!)
bragagiu
duminică, 31 ianuarie 2016