Varsta - Adrian Păunescu

Credeam ca, din iubirea pentru tine,
Am scris, plangand, acele carti de foc,
In care te-am pierdut ca pe-un noroc
Si niciodata n-o sa-mi fie bine.

Si-asa cum nu pot spune ca ma joc
Si ca mi-ar fi, de tot ce-a fost, rusine,
Constat ca mana stie sa se-nchine,
Si azi, cand tu nu mai existi deloc.

Si trebuie sa-ti spun ca, peste toate,
Motivul n-ai fost tu, precum parea,
Ci varsta mea si disperarea mea,
Prea ocolite de sinceritate.

Mereu mai trista inima mea bate,
De grija mea, si nu de grija ta.

Adăugat de: flori.paun

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumosa.multumesc.
ALapis
vineri, 26 iunie 2015