Muntele - Adrian Păunescu

Iubita mea, ți-am cumpărat un munte,
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani,
Are păduri și râuri și o punte
În vârstă de un milion de ani...

Ți l-am adus în brațe pân' la poartă,
E minunat și piatra lui e grea,
Comerțul ambulant cu munți se poartă...
Dar unde-ai să-l așezi, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu,
Cu porci mistreți ce cântă-n coruri: jir !!
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Și-am dat puțin pe el... un chilipir...

Iubita mea, găsește marea vale
În care să-l aduc și să-l răstorn
Și-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui, din corn...

Iubita mea, ți-am cumpărat un munte,
Să faci cu el ce-i ști și ce vei vrea,
Eu mă retrag în peșteri muribunde
Că am uitat să-ți mai șoptesc ceva:
Am dat pe acest munte Viața mea.

Din marele bazar cu amănunte
Plătind cu viața tot ce scump era,
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte...
Păcat că n-o să-ncapă-n lumea ta.

Adăugat de: leonard

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu