Lumina ambelor destine - Adrian Păunescu

Nu te-am intoxicat cu baliverne,
Așa simțeam și te-am considerat
Cea mai frumoasă, cu adevărat,
Iubire-ntre iubirile eterne.

Dar nu spera ca alții să-ți mai spună
C-ai fost și ești o floare în prăpăd,
Nici nu mai ești, iar ei nici nu te văd,
Vor zice c-a fost farsă ori minciună.

Să nu aștepți respect de la oricine,
Precum te-am lăudat, de toate, eu.
Ascultă-mă, deși ți-o spun cu greu:
Erai frumoasă numai lângă mine.

Atunci, în tine, lângă Dumnezeu,
Nuntea lumina ambelor destine.

Adăugat de: leonard

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumoasa poezie !
Cat de patimas a scris acest mare Poet!
Multumesc ca postezi poeziile lui !
Adina Speranta
marți, 30 iunie 2015