Ieșirea din cerc - Adrian Păunescu

Ascultă tu, iubirea mea, ascultă
De ce mi-e dat de forme să alerg.
Că s-a mărit plăcerea lor ocultă
De-a-nscrie toate formele în cerc.

Eu am văzut plângând patrulatere
Ce nu-și puteau închipui că-ncap
În cercul care tuturor le cere
Definitiv transfer la el în cap.

Triunghiurile mândru ascuțite
Erau mototolite cu aplomb,
Zvârlite-n cercu-aceleiași ursite
Ca și dramatic condamnatul romb.

Nimic nu scapă cercului din urmă,
Un cerc anulator și uniform,
Întreaga geometrie e o turmă
Scâncind secret, dar pactizând enorm.

Ascultă tu, iubire imperfectă,
De ce, să ne păstrăm așa, încerc:
Că mă-nspăimântă viața de insectă
A formelor ce se supun în cerc.

Eu nici cu-atât, cu-o linie, oricare,
În cercul silnic nu mă dau supus,
Suntem un poliedru în mișcare,
Ce căutăm pe unde aripi nu-s?

E cald în cerc și uneori e bine,
Ai avantaje mari la orice pas,
Dar parcă prea ți-e viața de rușine
Cât timp ți-o circumscrie un compas.

Iubita mea, în dinți îmi port cuțitul
Să tai anulatorul cerc urât,
Decât în cerc chiar larg cât infinitul,
Mai bine într-un punct, și nici atât.

———————————————————————-

Adăugat de: versuri sub flori de tei

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.