Haide, mamă, haide, tată - Adrian Păunescu

Haide, mamă, haide, mamă, hai,
Nişte linişte să-mi dai,
Haide, tată, haide, tată, hai,
Nişte linişte să-mi dai.

Haide, mamă, haide, tată,
Mai priviţi-vă o dată
Şi, pe urmă, dacă-i bine,
Să mă faceţi tot pe mine.

Mi-aţi dat suflet, mi-aţi dat nume,
De când sunt şi eu pe lume
Mi-aţi dat multe şi de toate,
Dar şi zbucium peste poate.

Bună ziua, noapte bună,
Separat şi împreună,
Dar şi bună dimineaţa,
Dragii mei, mai dragi ca viaţa.

Când mi-e jale, când mi-e teamă,
Mă gândesc la tine, mamă,
Cand mi-e viaţa tulburată,
Mă gândesc la tine, tată.

Haide, mamă, haide, tată,
Mai clădiţi-mă o dată,
Fără nume şi avere –
Numai linişte v-aş cere.

Nu-mi ajunge tot ce este,
Caut veşnic o poveste,
Un ochi râde, altul plânge,
Pe-amândoi vă port pe sânge.

Că nici unul n-avem parte
De la naştere la moarte
De o viaţă liniştită –
Frunza-n plop mereu se-agită.

Înapoi la tine ia-mă
Să mă ştergi de lacrimi, mamă,
Lasă-ţi mâna să mă bată,
Să mă–nveţi cu viaţa, tată.

Bune, rele-amestecate,
V-aţi obişnuit cu toate.
Creşte noapte, creşte iască
Pe iubirea pământească.

Bate vântul dinspre viaţă
Şi eu lacrimi simt pe faţă,
Dinspre moarte bate vântul,
Lăcrimează şi cuvântul.

Adăugat de: leonard

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu