Femeia de gardă - Adrian Păunescu

Sunt femeia care pune masa
Și femeia care face cald,
Sunt la nunta nunților mireasa,
Dar în lacrimi prea ades mă scald.

Sunt femeia care ține lumea,
Fac curat sub cer cu mâna mea,
Dar m-a copleșit deșertăciunea,
Tot ce fac distruge cineva.

Te iubesc, pământ, și de aceea
Nu te pot lăsa să fii mormânt,
Jumătatea lumii, eu, femeia,
Împotriva morții lumii sunt.

De demult, din veac și mai departe,
Mi-e destul, nici nu mai pot trăi,
Nasc soldați și condamnați la moarte,
Vreau să nasc popor de oameni vii.

Adăugat de: leonard

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.