Din copilărie - Adrian Păunescu

Să troznească lemne-n foc
Şi să vină multă noapte
În pridvor de busuioc
Cu miros de mere coapte.
Şi să ningă, nins enorm
Pân' la streaşină şi peste
Şi pe-un scaun să adorm
Ca de-un drog şi de-o poveste.

Cu ziarul pe genunchi
Şi cu pleoapele căzute
Să-mi răsară moartea-n trunchi
Şi pe ochi să mă sărute.
Cei bătrâni să fie vii,
Pacea lumii fie gata,
Eu, copil între copii,
Şi pe-afară tânăr tata.

Şi bunica să mă ia
Să mă ducă-ncet spre pernă
Şi să simt venind din ea
Toată liniştea eternă.
Să troznească lemne-n foc
Sub un biet ibric cu lapte,
Să miroasă-a busuioc,
Să miroasă-a mere coapte.

Adăugat de: leonard

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.