Cineva mă ascultă - Adrian Păunescu

În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
Cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe șuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.

Ai zice că apără, poate,
poporul de rău și păcate,
de cei ce țin arme în liră
de cei care mint și conspiră.

Dar nu, el ascultă orbește
pe om când acasă trăiește,
ne întra-n cearceaf și sub piele,
în creier de gânduri să-l spele.

Prin mari, electronice unde
în ochi și în tălpi ne pătrunde,
putere zeiască și oarbă
el scris e şi-n firul de iarbă.

Ascultă fereastra deschisă
și viermii urcând în caisă,
cum gâfâie-n dragoste mirii,
concertul mărunt al pieirii.

În veac cu poliție multă,
din zid, cineva mă ascultă.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Te asculta si-n linistea morții,
Ca esti viu printre randuri aduse
Esti iubit si traiesti visul noptii
Prin poeme ce in versuri le ai scrise.
ALapis
marți, 12 mai 2015