Adina Speranta - poeziile altor autori

Seara se-ncheagă-n arbori ca sângele de vită
şi jos la masa noastră de parcă nici n-am fi
nebunul se aruncă pe lampă s-o înghită
să i se facă, poate, în măruntaie, zi.

Pe sub mâini se va acri pianul,
precum turcul mucezit sub fes,
subţirel şi legănat ca lanul
flautu-i bolnav de tignafes.

Închisorile au fost deschise,
dar din ele nimeni n-a ieşit,
unii chiar s-au spânzurat de vise,
alţii chiar s-au îngropat în zid.

Iluzia de zahăr s-o frângem pe genunchi,
mireasma orei lasă în noi mai mult eroare,
de parcă nimfe albe s-ar dezbrăca în trunchi
ademenind străinii în scorburi de răcoare.

Simt nevoia să ascult un sânge,
amfora subţire a femeii,
când o parte-a trupului meu plânge,
iar în alta odihnesc toţi zeii.

În piatră toarnă fluturi şi-n trupul meu dovezi
şi munţii melancolici vor bate-n felinare,
noroiul poate-ascunde un înger prin cirezi,
e altul adevărul dacă nu-i dat cu sare?

Stau între săbii şi măceşi în floare,
în norul de pământ bat să deschizi,
iubita mea atât de doritoare,
prin părul verde fluturând omizi,

Cât de naiv gândeai că eşti un nufăr
printre femei, de albul lor mirat,
copilule prin care astăzi sufăr
mai mult pământ şi nume de bărbat.

Se zguduie oraşul de plânsul tău, adio,
şi gloaria-i vândută şi stârvul poartă bici,
fiindcă iubeai amurgul ai fost trezit spre ziuă
când masa de petreceri surpase sub furnici.

La nunta morții mele, dacă-i nuntă,
s-or bucura mai mult viermii, săracii,
prietenii mi-or lăuda colacii,
mi-e-aproape silă, dar mă şi încântă,